Am așteptat ziua de 1 Iunie 2020 ca un copil. Am fost tratați în toată perioada asta ca niște copii neascultători, am fost amenințați și ne-a fost indusă frica ca stare de a fi, de a trăi sau mai bine zis de „a NU trăi”. Am renunțat la un moment dat să mai scriu în „jurnalul de izolare”, pentru că era prea multă frustare în ceea ce scriam și nu doream să accentuez frica și frustarea. Dar, astăzi vreau să îți povestesc experiența mea din 1 Iunie și să îți împărtășesc îngrijorarea mea despre FRICĂ.

Dacă mă urmărești, știi că nu am fost de acord cu multe din măsurile luate (la nivel mondial, nu numai la noi, deși la noi câteodată cei care ne conduc au ales să le ducă spre extrem, iar ei par că nu respectă ce spun), m-am revoltat în scris, dar ca un cetățean „cuminte” am respectat tot.

Și a venit „relaxarea”, și ca un copil „cuminte” am așteptat ziua de 1 Iunie și deschiderea teraselor. De ce? Doar pentru a mă întâlni cu oamenii. E ceva ce am coștientizat în perioada asta: sunt „dependentă” de oameni, sunt „dependentă” de socializare și DA, sunt „dependentă” de Îmbrățisări.

Pentru cei care vă simțiți oripilați de afirmația cu ÎMBRĂȚIȘĂRILE, o să fac o mică paranteză, apelând la cercetările din neuroștiință. La nivelul pielii există structuri numite Corpusculii Paccini. Când ne îmbrățișăm acești corpusculi sunt activați, iar activarea lor produce descărcarea Hormonilor Fericirii (Serotonină și Dopamină), și în consecință ne simțim mai bine, și mai fericiți!!!

Dar să revenim la 1 IUNIE!

Odată cu „Relaxarea”, a venit și anunțul că din 1 Iunie se vor deschide terasele, dar cu reguli. Mi-am zis reguli să fie, dar să se deschidă! Apoi pe surse au început să apară propunerile regulilor. Am gândit „noaptea minții!”, dar să se deschidă!

Și a venit Luni, 1 Iunie; început de lună, început de săptămână, un nou început!

Acum, ca un antreprenor responsabil, cand mi-am făcut programările pentru pacienți, cu o săptămână inainte, nu am verificat că pe 1 Iunie e zi liberă, dar lucrând singură, nu are cine să mă reclame, și am mulți oameni care preferă să vină la terapie în zilele lor libere. Așa că ziua mea de luni a fost plină, și am terminat treaba în jur de 19.30. Și nu am apucat să îmi fac rezervare la terasă, și m-am gândit că o să rămân fără loc. Dar, totuși am sunat, am găsit loc și m-am gândit: RELAXARE, oameni, veselie...

Locul în care merg („Casa cu nuci”) este vara, de obicei, foarte plin, au clientelă fidelă și este foarte plăcut. Când am ajuns... gol... foarte gol...

Am gândit că poate ploaia e de vină, sau poate ziua liberă și oamenii s-au dus la mare sau ... tot căutam explicații logice...

Brusc am realizat că este FRICA! Da, frica, și doar FRICA! Frica de Boală, Frica de Moarte, Frica în cea mai pură formă a sa!

La începutul pandemiei m-am confruntat în procesele terapeutice cu frica: de moarte, de sărăcie, de foamete. Dar cumva, în ultimele două săptămâni, clienții mei au început să se focalizeze pe alte emoții, și am crezut că viața revine la normal.

Am greșit enorm: frica a rămas, dar oamenii au ales să o ascundă de ei însăși. Frica se manifestă în fiecare zi! Terasele goale mi-au arătat asta!

Și stând acolo, pe terasa goală am realizat că avem nevoie SĂ NE ÎNVINGEM FRICA! Și să nu uităm, probabil cei mai afectați de situația asta sunt cei din HoReCa, așa că ajută-i, mergi la terase!

Iar dacă pentru asta ai nevoie să îți invingi frica, aici te pot ajuta eu: pregătesc un program audio de AUTOHIPNOZĂ – 5 înregistrări care te vor ajuta să depășești principalele frici cu care ne confruntăm în viață.

Urmărește postările mele și poți fi dintre primii care vor achiziționa acest program, iar primii cinci care achiziționează programul, vor primi și o ședință gratuită de hipnoză regresivă adresată fricii!