Lucrez în perioada asta la un proiect foarte frumos (nu dezvălui încă subiectul, dar urmărește-mă și vei afla curând despre ce este vorba). Subiectul nu este fericirea, dar cumva, cu foarte mult sens de altfel, tema care revine este fericirea. Așa că am hotărât să îi dau atenție și să pun asta pe hârtie (sau, mă rog, pe internet).
Pe de altă parte, îmi ajung frecvent în cabinet oameni care spun că sunt nefericiți sau sunt în căutarea fericirii. Uneori nefericirea poate avea logică: dacă ai pierdut pe cineva drag, dacă ai pierdut ceva important pentru tine (casa sau afacerea, de exemplu). Pentru aceștia e ușor să construiesc o strategie terapeutică. Alteori, fără un motiv aparent oamenii se simt nefericiți, și vor să schimbe asta. Fără să fie imposibil, ba chiar dimpotrivă, aici lucrurile pot fi provocatoare.
Ce este fericiriea?
Ar fi ușor, dacă ar exista un răspuns simplu la întrebarea asta. Dar oricât s-a scris despre fericire, oricât de mulți oameni celebri au încercat să găsească răspunsul la întrebarea asta, niciunul nu a reușit cu adevărat.
Fericirea este ceva ce ne dorim cu toții. Toți vrem să fim fericiți, să ne simțim împliniți. Dar conceptele astea sunt foarte abstracte și în același timp complexe.
- Kant, în „Critica facultății de judecată”, spune: „Conceptul de fericire este un concept atât de vag încât, în ciuda dorinței fiecărui om de a fi fericit, nimeni nu poate spune niciodată în termeni preciși și coerent ce vrea și dorește cu adevărat. Motivul este că elementele care fac parte din conceptul de fericire sunt în totalitate empirice, adică trebuie împrumutate din experiență, și că în același timp, pentru ideea fericirii, un întreg absolut, este necesar un maxim de bunăstare în starea actuală și cea viitoare. Ori, este imposibil ca o persoană finită să fie atât de perspicace și, în același timp, atât de puternică încât să se presupună că poate crea un concept cert despre ceea ce își dorește cu adevărat. Bogăție? ... Cunoaștere? ... Viață lungă? .. Sănătate? Prin urmare, nu există, în acest sens, un imperativ care să ne impună în sensul strict al cuvântului ce să facem pentru a fi fericiți, deoarece fericirea este un ideal nu al rațiunii, ci al imaginației."
Cu cât citești mai mult despre fericire, cu atât pare mai departe de a fi găsită. Și totuși pacienții mei, clienții mei vor să fie fericiți, și eu vreau ca ei să fie fericiți și mulțumiți. Faptul că cineva îmi spune nu se poate, sau e foarte greu, nu m-a făcut niciodată să mă opresc.
M-am oprit tocmai la acest citat, pentru că, să spunem așa, Kant mi-a ridicat mingia la fileu: dacă el spune că e un ideal al imaginației, atunci eu spun să ne folosim puterea subconștientului pentru a ne construi propria fericire!
Astăzi vreau să îmi răspunzi la o întrebare simplă: Tu vrei să fii fericit?
Va continua...