Datele statistice arată că la ora actuală 30% din populația mondială este supraponderală sau obeză, iar asta include nu numai țările dezvoltate ci și țările mai puțin dezvoltate. Astfel că obezitatea a devenit una dintre cele mai mari provocări ale sănătății publice de după cel de al doilea război mondial. Evoluția umanității, revoluția industrială și apoi cea tehnologică au contribuit la această veritabilă criză de obezitate epidemică?
În epoca preistorică, acumularea de țesut adipos, de grăsime, juca un rol important în supraviețuire, fiind utilizat în lungile perioade în care accesul la hrană al oamenilor era limitat, iar dieta lor hipocalorică. Pe de altă parte grăsimea acumulată prin ingestia unor cantități mari de alimente, era eliminată apoi prin activitatea fizică depusă pentru găsirea și vânarea hranei. La acel moment informația din ADN conținea un program care spunea cam așa: ”Mănâncă cât de mult poți, cât de mult timp poți”, pentru că doar așa vei supraviețui.
Programul, la vremea respectivă, îndeplinea rolul de supraviețuire. Ultimii 10 000 de ani, au adus modificări majore la nivelul accesului la hrană și a stilului de viață, în timp ce la nivelul genomului uman nu s-au înregistrat modificări semnificative, iar programul menționat mai sus a rămas funcțional.
Prima modificare semnificativă în evoluția umanității, cu impact la nivelul accesului la hrană a fost apariția agriculturii și domesticirea animalelor. Totuși, schimbările climatice și bolile, puneau deseori în pericol rezervele de alimente.
A doua modificare semnificativă din acest punct de vedere, a fost revoluția industrială din secolul XIX, când a apărut și industria alimentară, și o dată cu aceasta și producerea de cantități mari de făină și zahăr. Ulterior, dezvoltarea industriei alimentare, a condus la apariția de produse procesate și înalt procesate, cu adaos de grăsimi și carbohidrați, al căror preț mic de producere, a permis accesul facil la alimente, ieftine, de calitate scăzută, cu valoare calorică crescută.
Cel de al treilea moment important în această evoluție, este revoluția tehnologică din ultimele decenii, care a modificat semnificativ stilul de viață, accesul pe scară largă la automobile, televizor și mai apoi computere a avut ca rezultat răspândirea stilului de viață sedentar în populație.
În timp aceste etape de evoluție au avut ca rezultat creșterea aportului caloric zilnic, în timp ce consumul caloric individual a scăzut semnificativ. Toate aceste modificări s-au produs în condițiile în care, deși poate ca pare că mă repet, genomul uman NU s-a modificat semnificativ în ultimii 10 000 de ani.
Pe lângă programul ”Mănâncă cât de mult poți, cât de mult timp poți”, activ încă în genele noastre și stilul de viață sedentar, s-au inregistrat și schimbări majore ale ”mediului alimentar” care au produs modificări ale comportamentului alimentar, și acestea fiind ”vinovate” de epidemia de obezitate. Astfel avem la îndemână produse ieftine fast food sau de tip snack, aproape toate ( și asta ca să fiu drguță, pentru că după părerea mea chiar toate) îmbogățite cu amelioratori de gust, cu zaharuri și unele, sau cele mai multe și cu grăsimi, care le fac ”gustoase”, au schimbat comportamentul alimentar normal, inclusiv prin scăderea timpului alocat preparării hranei acasă. Consumul de astfel de ”alimente” a crescu foarte mult în rândul adolescenților și al copiilor, inclusiv al copiilor foarte mici, iar asta se reflectă în numărul îngrijorător de mare de copii obezi..
Toate cele de mai sus au condus la această veritabilă criză de obezitate epidemică.
Număratul caloriilor nu mai este o abordare de actualitate în managementul obezității. Abordarea trebuie să fie holistică, axându-se mai întâi pe calitatea dietei și reglarea metabolică și hormonală, apoi, probabil în egală măsură pe stilul de viață, eliminarea obiceiurilor alimentare defectuoase și a dependențelor asociate zahărului și alimentelor înalt procesate.