IF

Rudyard Kipling


De poţi să nu-ţi pierzi capul

Cînd cei din preajma ta şi-l pierd,

Şi pentru asta ţi-aduc o vină grea;

De poţi să crezi în tine cînd se-ndoiesc cei mulţi

Şi totuşi, de-ndoiala acestora să-asculţi,

De poţi s-aştepţi şi de-aşteptare să nu fii obosit,

Iar de te mint vreunii, să nu te simţi minţit;

De poţi visa , iar visul stapîn să nu-ţi devie,

De poţi gîndi, iar gîndul o ţintă să nu-ţi fie,

De poţi să-nfrunţi izbind şi soarta dimpotrivă

Şi să te porţi cu-aceste năluci deopotrivă

De vezi sfărmate lucruri cu viaţa ta plătite

Şi poţi să le-nalţi iarăşi cu scule învechite,

De poţi să strîngi grămadă tot ce-ai agonisit

Şi să-ţi încerci norocul cu banul azvîrlit

Iar de vei pierde totul s-o iei de la-nceput

Fără să scoţi un murmur de ceea ce-ai pierdut,

De rabzi ca adevărul ce-ai spus fără prihană

Răstălmăcit să-ajungă pentru nebuni capcană,

De poţi puterea, nervii şi inima sili

Să-ţi mai slujească mult, încă, după ce-or pieri

Şi să ţii piept la toate, deşi n-ai sprijin drept nimic

Decît voinţa ce te-ndeamnă ”ţine piept!”,

De poţi vorbi cu gloata şi să-ţi păstrezi tăria,

Ori de-i umbla cu regii să nu-ţi pierzi omenia,

De n-o putea nici unul să-ţi dea vreo lovitură

Şi toţi te-or ţine-n seamă, dar nu peste măsură,

De poţi să umpli bine momentul trecător

Cu şaizeci de secunde cît ţine drumul lor,

Al tău va fi pamîntul cu-a’ sale bogăţii

Şi mai mult decît asta, OM, fiule, vei fi!


Traducere de Livia Brem (în jurul anului 1968), profesoară de engleză şi franceză la Şcoala Generală nr. 120 din Bucureşti, de pe Strada Mărţişor.